O haită de lupi a ieșit la vânătoare dar nu au reușit să prindă decât un câine. Neavând alte opțiuni, au înconjurat câinele cu intenția să-l omoare și să-l mănânce. Câinele i-a rugat să-l cruțe, iar în schimb s-a oferit să-i ajute să prindă oi, capre etc. Lupii s-au gândit și au acceptat propunerea.
Doi ani a fost câinele alături de lupi, a vânat cu ei, le-a arătat toate potecile, i-a învățat multe lucruri utile...
Însă odată cu venirea iernii geroase, nu mai aveau de mâncare, nici vânatul nu mergea, toate rezervele au secat și lupii au hotărât totuși să mănânce câinele ca să nu moară de foame.
După ce au isprăvit fapta, au îngropat oasele și s-au gândit ce să scrie pe piatra funerară.
Să scrie "De la prieteni"? Păi ce fel de prietenii dacă l-ai mâncat...
"De la dușmani"? Păi ce fel de dușmani, dacă timp de doi ani au vânat cot la cot...
S-au gândit, s-au gândit și au scris:
"De la colegi"...